Blog

Cadouri

Adaugat de Admin pe 15 Dec, 2010 in Blog, Botez, Nunti, Servicii | 0 comentarii

Cadouri nunta

• (pentru mireasa si mire, nasa si nas, socrii mici si socrii mari, cumnate si cumnati)

Fiecare dintre invitati incearca pe cat posibil sa fie cat mai deosebit prin cadoul pe care il face mirilor, astfel incat sa produca o surpriza cat mai neasteptata, sau cel putin placuta, iar ulterior, acestia sa isi aduca aminte ca placere de titularii cadoului respectiv. Daca inspiratia nu va insoteste in momentele in care trebuie sa alegeti un cadou de nunta pentri miri, atunci puteti tine cont de anumite idei:

• interesati-va daca mirii au stabilit cumva o lista cu “dorintele” pe care le doresc indeplinite in noua etapa a vietii, astfel puteti fi partas la punerea in aplicare a acestora, cei mai informati in aceasta privita ar putea fi rudele cele mai apropiate ale celor doi indragostiti, prietenii cei mai buni sau domnisoara si cavalerul de onoare;
• cele mai frecvente cadouri sunt legate de casa, avand in vedere ca cei doi vor locui impreuna, in propriul camin: lenjerii de pat din matase naturala, tacamuri din argint, seturi de bucatarie, eventual lucrate manual, pahare din cristal, aparatura elecrocasnica, statuete, cristaluri, portelanuri, alte accesorii de casa care stiti ca se porivesc cu viitorul camin pe care-l vor imparti. Daca viitorii miri vor locui la curte, puteti oferii plante vii sau arbusti care se pot planta in gradina, astfel incat ele vor creste odata cu tinerii casatoriti.
• ganditi-va cu atentie ce hobby-uri are fiecare dintre miri, apoi incercati sa vizualizati un cadou care ar putea contribui la practicarea acelor hobby-uri.

Oricare ar fi cadoul pentru nunta, acesta ar trebui sa faca o prima impresie foarte buna si sa aminteasca de cei care l-au daruit.

Cadouri botez

• (pentru nou nascut, pentru proaspata mamica, pentru proaspatul tatic)

Dupa ce s-a nascut copilul, nu se vine cu daruri. De fapt, doar apropiatii vin sa vada copii, cu conditia ca femeile sa fie curate.
Ei aduc mancare deoarece lauza nu are voie sa gateasca timp de sase saptamani. In unele parti se mai obisnuieste sa se lase banuti pe pieptul copilului, ca sa aibe noroc; sau in scutecul sau ca sa aiba somn.
Dupa botez, adica dupa sase saptamani, se aduc daruri copilului, in general se dau hainute.
Nasii cumpara trusoul, costumase, paturica, daca este fata, se cumpara cercei etc. Pe langa daruri se obisnuieste sa se lase si bani.
In zonele rurale, se mai daruieste copilului si un vitel, un miel, o pasare etc.

Idei de cadouri pentru copii
- (jocuri, jucarii, imbracaminte, diverse)

Prahova

Adaugat de Admin pe 15 Dec, 2010 in Blog | 0 comentarii

Va aducem la cunostinta ca Prahova este judetul cu cea mai mare populatie, exceptand capitala Romaniei. Este judetul cu cea mai mare densitate a populatiei in conditiile in care, ca si suprafata se afla abia pe locul 33, adica printre locurile codase ocupate de judetele tarii. Cu toate acestea, judetul Prahova cuprinde cea mai renumita zona turistica montana a Romaniei, si anume Valea Prahovei.

Nici la capitolul urbanizare nu stam mai prejos, fiind unul dintre judetele cu ce cel mai mare numar de orase (12), cu resedinta in municipiul Ploiesti.

Fara indoiala si la capitolul petreceri indiferent de obiectiv stam foarte bine, avand in vedere zona viticola Dealu Mare, renumita international, cu podgoriile de la Valea Calugareasca si Tohani.

Ploiesti

Adaugat de Admin pe 15 Noi, 2010 in Blog | 0 comentarii

Dupa cum spun legendele, ciobanul Mos Ploaie, impreuna cu cei sapte feciori ai sai, a poposit candva intr-o poiana a codrului intins care acoperea pe vremuri aceste tinuturi. Gasind aici loc adapostit, apa buna, pamant roditor, n-a mai plecat, intemeind asezarea careia i-a dat numele. Se mai povesteste ca Ploiestii aveau sapte case si un schit de maici si ca locuitorii, inmultindu-se, si-au cucerit locuri de case si ogoare, ca toporani in lupta cu padurea.

Istoricii au scos la iveala o serie de marturii semnificative care atesta o locuire neintrerupta a acestor meleaguri, strans legate de intreaga arie a civilizatiilor traco-geto-dace. Sapaturile arheologice au pus in evidenta unele vestigii mezolitice in zona Ploiesti-Vest si a unor asezari neolitice in zona Ploiesti-Nord. Deasemeni s-au gasit vestigii din epoca bronzului, precum si din perioadele mai recente din secolele VIII – VI i.Hr. pana in pragul epocii romane.

In ceea ce priveste data infintarii si la primii locuitori ai unei localitati cu numele Ploiesti exista putine marturii scrise. Dupa Nicolae Balcescu, ar fi existat pe vremea lui Mircea cel Batran o Capitanie a Ploiestiului. Din punct de vedere documentar, toate lucrarile de istorie se opresc la anul 1503, de cand dateaza prima aparitie in actele Brasovului a unor nume de carutasi ploiesteni, Dragoi, Tudor, Neagu si altii. Prezenta unor ploiesteni pe pietele unor orase din Ardeal denota ca localitatea avea un nume si o baza economica ce-i permiteau sa intre in relatii comerciale cu centre de peste munti. Numele mai apare intr-un hrisov din 1567, semnat de domnul Tarii Romanesti, Petru cel Tanar, prin care se intarea o vanzare a cinci razoare de vie intre un anume Avrut din Ploiesti si logofatul Coresi din Barcanesti.

Un moment crucial a fost alegerea Ploiestiului in 1597 de catre Mihai Viteazul ca baza pentru operatiuni miltare si a ridicat satul de mosneni la rangul de targ domnesc. Sprijinit de domnie, Ploiestii se dezvolta continuu pe parcursul sec. XVII, este sediu al capitanului de Ploiesti, devenind un important centru urban al tarii. Ridicarea sa a provocat decaderea unui alt oras aflat in apropiere, Targsor, ce va deveni un simplu sat.

Orasul Ploiesti a cunoscut o puternica dezvoltare industriala si comerciala, o data cu descoperirea si punerea in exploatare a zacamintelor de petrol din regiunile invecinate. In jurul orasului Ploiesti a aparut un lant de rafinarii iar in oras magazine comerciale, birouri, ateliere, institutii de invatamant.

Pana la instaurarea regimului comunist in Romania a purtat numele de Ploesti si a fost resedinta judetului Prahova.

La 1 august 1943 si in vara anului 1944, Ploiestiul a suferit efectele bombardamentelor aeriene ale fortelor anglo-americane, care au pricinuit distrugeri grave. Dupa 1944, in cadrul transformarilor sociale si economice sub regimul comunist, importanta orasului a scazut. Dupa 1990 cunoaste din nou un avant economic si cultural.

Ursitoare Botez

Adaugat de Admin pe 15 Noi, 2010 in Blog, Servicii | 0 comentarii

Semnificatia botezului

Adaugat de Admin pe 15 Noi, 2010 in Blog, Botez | 0 comentarii

Aranjamente cristelnita

Adaugat de Admin pe 15 Noi, 2010 in Blog, Botez | 0 comentarii

Zile in care nu se fac nunti

Adaugat de Admin pe 14 Noi, 2010 in Blog, Nunti | 0 comentarii

Biserica ortodoxa romana interzice organizarea nuntilor in anumite zile. Dar se poate obtine ‘dezlegare’ de la preot si astfel se pot oficia in anumite zile din post, de exemplu.

Nu se fac nunti:

Traditii nunta

Adaugat de Admin pe 14 Noi, 2010 in Blog, Nunti | 0 comentarii

Nunta reprezinta un ansamblu de traditii de respectat, obiceiuri vechi, reguli populare si bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii trebuie sa le respecte conform apartenentei religioase si geografice.

De-alungul anilor, traditiile si obiceiurile au suferit modificari, iar multe cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Este bine totusi, sa stiti in mare care sunt randuielile traditionale romanesti, chiar daca decideti sa nu le respectati. Va prezentam mai jos derularea evenimentelor din ziua nuntii, si a obiceiurilor care ar trebui respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au doua perechi de nasi, spre deosebire de restul tarii unde se apeleaza la o singura pereche de nasi).
Traditia incepe a fi aplicata de la cererea in casatorie, unde mirele ar trebui sa mearga in petit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe aleasa inimii.
Acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul (sau ‘nasul mare’ cum i se mai spune) este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri. Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase. Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti. Pentru a nu se pierde din vedere aceasta datorie a mirilor, din ce in ce mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se sfatui cu nasii in momentele dificile pe care le vor avea in viata.
Odata hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu ploconul in brate. Ploconul pentru nasi poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin.
In ziua cea mare, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti de nunta, ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui. Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelul, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici, mirele ii daruieste nasei buchetul  si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri, conform traditiei. Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu ‘vin si bucate alese’ (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, parura si voalul miresei si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei. Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si mirelui – exact in aceasta ordine. Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti.
Alaiul de nunta, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc. Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana la biserica se face cu masinile. Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora.
La cununia religioasa, preotii slujesc intai ‘logodna’ celor doi miri, intrucat de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei ‘logodesc’ pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot restul vietii. In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe picior reciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez. Dar pana in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese); odata cununata si intrata in randul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea! Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. La oras, petrecerea tine insa aproape toata noaptea, si are si aceasta anumite obiceiuri de respectat.
Ajunsi la locatia petrecerii de nunta, intrarea se face exact in ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta lumanarile intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari, socrii mici. Dupa ce s-a imortalizat momentul intrarii acestora in local (sau casa), tot in aceasta ordine, se aseaza cu totii la intrare pentru a primi cu sampanie (sau alte cocktail-uri) pe nuntasi. Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de ‘cafe-concert’, mirii fac deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor pot dansa si ei.
Furatul miresei este un moment plin de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de catre nas sau mire si cu regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre, nuntasii au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc) pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice (recitare de poezii, interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc). Dupa ce au servit pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana spre dimineata, cand este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de catre toti nuntasii.
Dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul cantecului popular ‘ia-ti mireasa ziua buna’) semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va prinde voalul scos din parul ei in parul altei tinere nemaritate. Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a celebra pe aceasta.
Mai ales pentru tinerele necasatorite dar si pentru tinerii necasatoriti, momentul mult asteptat este aruncarea buchetului de catre mireasa si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea care va prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta e insotita de incurajarea la microfon ‘cu cat ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii mai fericiti!’, imaginati-va ce o sa iasa!
Apoi nuntasii se retrag, dar nu inainte de a le inmana tinerilor casatoriti cadouri de nunta si darul. Ajunsi acasa (sau la camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragul cu sotia lui purtata pe brate, pasind astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal. Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba de potroace. Dupa cateva zile proaspetii casatoriti pleaca in luna de miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se incheie acest eveniment unic in viata oricarui cuplu.

Dupa 1989, romanii au demonstrat o tendinta pronuntata de a importa obiceiuri americane sau vest-europene. Astfel, din ce in ce mai raspandita este traditia conform careia mireasa trebuie sa poarte asupra ei “something old, something new, something borrowed, something blue”, adica “ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru”. Alt obicei importat este cel conform caruia cavalerii de onoare sa fie imbracati identic (de multe ori chiar la fel ca mirele), iar domnisoarele de onoare, de asemenea, sa poarte rochii identice.

Traditiile din import de pe alte meleaguri, la fel ca si toate celelalte obiceiuri legate de desfasurarea nuntii pot fi sau nu respectate, dupa dorinta mirilor. Sa nu uitam ca mirii dau tonul unei nunti, iar daca ei doresc ca lucrurile sa se desfasoare intr-un anumit fel, conform traditiilor sau nu, ar trebui sa-si satisfaca dorintele. Nunta reprezinta “ziua lor de nastere ca familie” si cel mai important este ca ei sa se simta confortabil si sa se bucure de fiecare secunda a acestui eveniment unic in viata lor.

Rochii de mireasa

Adaugat de Admin pe 14 Noi, 2010 in Blog | 0 comentarii

Ideea de rochie alba de mireasa a fost pentru prima oara lansata de catre regina Victoria – regina Angliei, care a purtat la nunta sa cu regele Alfred o rochie complet alba. De atunci, acest obicei a fost preluat in ceremonia nuptiala, simbolizand puritatea si gingasia miresei. Astazi, acest obicei si-a pierdut destul de mult din semnificatia initiala, iar miresele s-au emancipat.

Exista multe dileme pornind de la dorintele fiecarei in ceea ce priveste rochia de mireasa: sa nu fie prea scurta, indecenta sau prea colorata. Important este ca ziua nuntii iti apartine si fiecare dorinta a ta se poate transforma in realitate. Prin urmare, rochia este a ta si o faci asa cum ai visat, tinand cont, evident, de personalitatea si silueta ta. Orice rochie vei alege, o sa fie speciala. Asadar, nu conteaza ce culoarea are rochia atata timp cat stii ca cel care te insoteste este alesul tau.

Obiceiuri de nunta

Adaugat de Admin pe 14 Noi, 2010 in Blog, Nunti | 0 comentarii

Petitul: Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei.

Inelul de logodna: Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei femei prin care aceasta lasa de inteles eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat.

Ploconul: Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o pasare vie, o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar.

Cavalerii de onoare: In vremurile stravechi, cavalerii de onoare erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere aleasa inimii sale de incercarile familei de a o recupera atunci cand mireasa era furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei.

Barbieritul mirelui: Acest obicei reprezinta transformarea flacaului in barbat..

Voalul miresei: Voalul este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei.

Gatitul miresei: Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba si accesoriile pregatite. La final, nasa prinde in parul miresei voalul si parura.

Hora miresei: Aceasta hora se mai numeste si ‘nuneasca’ si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare in fata casei miresei.

Turta miresei: La sfarsitul horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator.

Asezarea miresei la stanga mirelui: Pozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia.

Verighetele: Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa.

Calcatul pe picior: Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus.

Marturii: Marturiile (bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea adaugat un cartonas cu numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor.

Aruncarea cu grau si orez: Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului si fertilitatii acestora. Se pot arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa.

Valsul miresei: Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive si pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al miresei cu tatal acesteia.

Furatul miresei: Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta poate fi platita in sticle de bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana in ora 12, nasul este cel care plateste raspcumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil.

Tortul de nunta: Acesta este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei. cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii permite pastrarea la congelator, etajul superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie.

Scoaterea voalului: Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii scoate voalul din par. Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu scosul voalului, nasa il si inlocuieste cu o esarfa rosie, pentru ca toata lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat in femeie. Voalul scos este prins de mireasa in parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar de catre cea care va fi prins buchetul aruncat.

Aruncarea buchetului: Fetele nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca peste umeri buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand.

Aruncarea jartelei: Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite sa aduca zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar scoaterea jartelei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura.

Trecerea pragului: Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in brate peste prag atunci cand paseau pentru prima oara in caminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei.

Ciorba de potroace: Dupa o noapte intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii dintre socri), unde continua petrecerea de a doua zi, denumita si ‘ciorba de potroace’. La aceasta petrecere sunt invitati numai rudele sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a schimba impresii despre nunta si a-i felicita inca o data pe miri.

Luna de miere: Desi in zilele noastre notiunea de ‘luna de miere’ are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le tina departe de casa in speranta ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze notiunea de ‘luna’ petrecuta de cei doi singuri si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca este inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici notiunea de ‘luna de miere‘.

Ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru: Exista cate o semnificatie pentru categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a bunicii, un evantai, un pieptane sau o oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei si a generatiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasa sau accesoriile acesteia) sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il au in fata lor. Ceva de imprumut (poseta, un pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de la o persoana cu noroc in viata pentru a ‘imprumuta’ norocul proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua sau o batistuta) semnifica fertilitatea cuplului.

Imbracamintea identica a cavalerilor de onoare si a domnisoarelor de onoare: Se pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea mireasa cu forta si impreuna cu camarazii sai fugea cat mai departe de familia acesteia, cavalerii si domnisoarele de onoare se imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-i deruta pe urmaritori. In felul acesta rudele fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca si de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor insuratei…