Blog
Noutăţi:Nu sunt etichete pentru acest articol.
Rochii de mireasa
Ideea de rochie alba de mireasa a fost pentru prima oara lansata de catre regina Victoria – regina Angliei, care a purtat la nunta sa cu regele Alfred o rochie complet alba. De atunci, acest obicei a fost preluat in ceremonia nuptiala, simbolizand puritatea si gingasia miresei. Astazi, acest obicei si-a pierdut destul de mult din semnificatia initiala, iar miresele s-au emancipat.
Exista multe dileme pornind de la dorintele fiecarei in ceea ce priveste rochia de mireasa: sa nu fie prea scurta, indecenta sau prea colorata. Important este ca ziua nuntii iti apartine si fiecare dorinta a ta se poate transforma in realitate. Prin urmare, rochia este a ta si o faci asa cum ai visat, tinand cont, evident, de personalitatea si silueta ta. Orice rochie vei alege, o sa fie speciala. Asadar, nu conteaza ce culoarea are rochia atata timp cat stii ca cel care te insoteste este alesul tau.
Obiceiuri de nunta
Petitul: Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei.
Inelul de logodna: Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei femei prin care aceasta lasa de inteles eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat.
Ploconul: Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o pasare vie, o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar.
Cavalerii de onoare: In vremurile stravechi, cavalerii de onoare erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere aleasa inimii sale de incercarile familei de a o recupera atunci cand mireasa era furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei.
Barbieritul mirelui: Acest obicei reprezinta transformarea flacaului in barbat..
Voalul miresei: Voalul este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei.
Gatitul miresei: Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba si accesoriile pregatite. La final, nasa prinde in parul miresei voalul si parura.
Hora miresei: Aceasta hora se mai numeste si ‘nuneasca’ si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare in fata casei miresei.
Turta miresei: La sfarsitul horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator.
Asezarea miresei la stanga mirelui: Pozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia.
Verighetele: Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa.
Calcatul pe picior: Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus.
Marturii: Marturiile (bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea adaugat un cartonas cu numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor.
Aruncarea cu grau si orez: Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului si fertilitatii acestora. Se pot arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa.
Valsul miresei: Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive si pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al miresei cu tatal acesteia.
Furatul miresei: Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta poate fi platita in sticle de bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana in ora 12, nasul este cel care plateste raspcumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil.
Tortul de nunta: Acesta este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei. cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii permite pastrarea la congelator, etajul superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie.
Scoaterea voalului: Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii scoate voalul din par. Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu scosul voalului, nasa il si inlocuieste cu o esarfa rosie, pentru ca toata lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat in femeie. Voalul scos este prins de mireasa in parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar de catre cea care va fi prins buchetul aruncat.
Aruncarea buchetului: Fetele nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca peste umeri buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand.
Aruncarea jartelei: Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite sa aduca zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar scoaterea jartelei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura.
Trecerea pragului: Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in brate peste prag atunci cand paseau pentru prima oara in caminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei.
Ciorba de potroace: Dupa o noapte intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii dintre socri), unde continua petrecerea de a doua zi, denumita si ‘ciorba de potroace’. La aceasta petrecere sunt invitati numai rudele sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a schimba impresii despre nunta si a-i felicita inca o data pe miri.
Luna de miere: Desi in zilele noastre notiunea de ‘luna de miere’ are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le tina departe de casa in speranta ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze notiunea de ‘luna’ petrecuta de cei doi singuri si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca este inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici notiunea de ‘luna de miere‘.
Ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru: Exista cate o semnificatie pentru categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a bunicii, un evantai, un pieptane sau o oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei si a generatiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasa sau accesoriile acesteia) sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il au in fata lor. Ceva de imprumut (poseta, un pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de la o persoana cu noroc in viata pentru a ‘imprumuta’ norocul proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua sau o batistuta) semnifica fertilitatea cuplului.
Imbracamintea identica a cavalerilor de onoare si a domnisoarelor de onoare: Se pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea mireasa cu forta si impreuna cu camarazii sai fugea cat mai departe de familia acesteia, cavalerii si domnisoarele de onoare se imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-i deruta pe urmaritori. In felul acesta rudele fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca si de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor insuratei…
Luna de miere
Orice eveniment trebuie sarbatorit cu o petrecere, si oricarei petrecere ii urmeaza o stare de normalitate. Dar petrecerea de nunta este singura petrecere care se lasa cu o vacanta in doi. Este prima vacanta pe care cei doi o petrec departe de orice si oricine , sunt primele zile petrecute in calitate de soti. De aceea, luna de miere trebuie sa fie cu totul deosebita, sa vizeze locuri cu totul speciale, pe care ambii soti si le doresc sa le vada si sa le savureze.
Luna de miere poate fi petrecuta intr-un loc exotic gen Bora Bora sau se poate opta pentru un tur pe un continent exotic cum ar fi Africa, la munte, la mare sau oriunde vor fi petrecute aceste momente, cu siguranta vor fi de neuitat.
Nu uitati ca pe toata perioada vacantei, din luna de miere, sa pregatiti si sa faci suprize deosebite in fiecare moment alesului / alesei dumneavoastra.
Fotograf nunti
Angajati un fotograf profesionist, specializat in fotografia pentru nunta, din urmatoarele motive:
- experienta dobandita in ani de zile de pozat la nunti il ajuta pe acesta sa faca fata unor situatii critice si sa prevada altele;
- stie cat mai este din ceremonia religioasa si care este cursul firesc al evenimentelor, astfel incat se poziitioneaza intocmai, iar aparatul este setat optim pentru a imortaliza o miscare sau o situatie statica;
- este in multe locuri, printre miri, printre invitati, surprinde instantaneu cu mireasa si mama discutand, sau pe mire glumind cu nasul;
- stie sa nu se interpuna niciodata intre preot si altar cand parintele este cu fata la altar;
- fotograful de nunti va avea intotdeauna la el echipament de rezerva;
- realizeaza sedinta de portret, in care va realiza poze impuse de mire sau de mireasa, dar si altele propuse de el, astfel incat toate personajele importante ale nuntii sa nu lipseasca din obiectiv;
- nu ramane niciodata fara acumulatori sau spatiu de stocare;
- viziteaza inainte toate locurile unde va face fotografii, isi face scenariul, vede cum bate lumina, gandeste ce setari sunt indicate sa folosesca si ce nu;
Este posibil ca si fotografii amatori sa realizeze fotografii reusite, uneori chiar extraordinare. Te poti baza pe noroc, dar un fotograf de nunti profesionist va realiza fotografii de calitate de fiecare data.
Etape nunta
La romani, traditia spune ca in primul rand mireasa trebuie ceruta de la parintii acesteia, adica viitorul mire trebuie sa mearga la petit, la viitorii socri. Aceasta sarcina are valoare simbolica doar pentru cei mai romantici, care tin la traditie, deoarece in realitate hotararea de a se casatori, stabilirea datei nuntii si asa mai departe sunt decise de catre tineri dinainte.
Dupa introducerea inelului de logodna pe degetul alesei, viitori miri trebuie sa mearga la biserica pentru a fi logoditi de catre un preot care le aseaza – in biserica – verighetele pe degetul inelar al mainii drepte. Dar acest obicei nu este obligatoriu si deci se intalneste mai rar. Cel mai des, in ziua nuntii, inainte de slujba de cununie preotul va tine o slujba de logodire.
Alegerea nasilor ar trebui sa fie, ceva deosebit, deoarece ei vor deveni parintii spirituali ai tinerilor casatoriti, care ii vor indruma, consilia si-i vor ajuta sa treaca peste obstacolele din casnicie. Traditia cere ca tinerii sa le faca o vizita neanuntata celor pe care-i doresc de nasi, cu plocon. Ce contine un plocon pentru nasi? O pasare vie, o sticla de bautura, grau, ulei si zahar. Iar viitorii nasi au dreptul, fara suparare, sa-l refuze pe plocon daca nu doresc sa naseasca tanarul cuplu.
Dupa pregatea fiecarui detaliu, se ajunge in marea zi a nuntii, in care traditia spune ca alaiul se porneste de catre cavalerii de onoare din casa mirelui unde acestia il barbieresc pe baiat transformandu-l astfel, in mod simbolic, in barbat. Apoi alaiul se indreapta catre casa nasilor unde mirele ofera nasei buchetul (pe care a avut datoria sa-l cumpere impreuna cu cel al miresei) si prinde papionul la gatul nasului. Dupa ce alaiul a fost cinstit cu sampanie si piscoturi (la alegere, poate fi vin si prajituri, tuica si saratele etc) de catre nasul mare, acesta impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, voalul miresei si parura.
Contact info
Galerie